Prima oară am făcut cunoștință cu expresia “călătorie inițiatică” în liceu când am început să dezbatem la literatura universală opere gen “Epopea lui Ghilgames” apoi în folclorul românesc prin basme unde se ascund adevăruri ancestrale și lucruri ezoterice și ulterior l-am
Întâlnit pe Mircea Eliade și strada Mantuleasa care și acum îmi invocă tablouri cu lumi paralele cu porți care deschid portaluri și zâne sau demoni care stau să iasă de unde? … din noi, din umbră sau lumina noastră….
Și mai departe am înțeles că fiecare om/persoană, măcar o dată în viață, trece printr-o experiență la limita supranaturalului, pe care nu și-o poate explica, dar care evident, nu înseamnă că nu a existat. Singurul lucru care blochează manifestarea miracolului în viața noastră este doar credința Noastră limitată în posibilitatea acesteia de a exista, este frica de necunoscut și mintea care nu poate înțelege pentru moment tiparul respectiv căci nu are cu ce să analizeze..,,
Orice om a trecut printr-o experiență care a marcat inițierea lui în ceva, chiar dacă nu este spirituală. Inițierea este o trecere, marchează faptul că ai reușit să transcenzi- să depășești o probă, că ai experimentat! Contează însă foarte mult ce ai învățat din ea și cu ce ai rămas și poți oferi mai departe.
A iniția este a începe, a căuta 🔦, a porni într-o direcție și a reuși să mergi mai departe cu lucrurile învățate, integrate în structurile tale! Te schimbă!
“Călătorul” care a pornit pe acest drum va renunța la starea de confort cu care era obișnuit, se va simți singur la un moment dat, va trece prin situații care poate îl vor face să renunțe la vechi obiceiuri și moduri de a gândi, de a se raporta la viața, de a depăși programe și credințe limitative și apoi va renaște!
Iar apoi renăscut, nu va mai fi la fel! Va fi el, dar conștient de el, de divinul interior și de Sacrul care face parte din această lume 🌎